| Implanturi dentare şi chirurgie orală |
Extracţia dentară: Dacă un dinte a fost fracturat sau distrus de carie, dentistul va încerca să îl restaureze cu o obturaţie, o coroană de înveliş sau alt tip de tratament. Dar, câteodată este necesară extracţia dintelui. Un dinte foarte slăbit va necesita de asemenea extracţia, dacă nu poate fi salvat chiar prin mijloace chirurgicale de adiţie osoasă. Iată alte motive:
Chirurgia pungilor parodontale Reducerea chirurgicală a pungilor parodontale (cunoscută şi drept gingivectomie, chirurgie osoasă sau chirurgie cu lambou) este un termen ce cuprinde o serie de câteva intervenţii chirurgicale diferite, având drept scop obţinerea accesului la rădăcinile dinţilor pentru a îndepărta bacteriile şi tartrul. Chirurgia reducerii pungilor parodontale reprezintă o încercare de reducere a adâncimii pungilor parodontale ce găzduiesc bacterii.
Ce presupune reducerea pungilor parodontale? Înainte de a recomanda tratamentul sau de a realiza vreo procedură terapeutică, dentistul va parcurge etapele de examinare vizuală şi radiologică pentru a obţine date despre starea dinţilor, gingiilor şi a osului subiacent. Chirurgia de reducere a pungilor parodontale se realizează sub anestezie locală. Gingiile vor fi desprinse cu grijă de pe dinţi şi se vor elimina tartrul şi bacteriile. Curăţarea şi netezirea rădăcinii sunt în general necesare pentru îndepărtarea tartrului de pe suprafaţa rădăcinii dentare. Dacă rădăcina nu este complet netedă, se va realiza o procedură de netezire, astfel încât, atunci când gingiile se vindecă să nu se reataşeze pe o suprafaţă rugoasă sau incorect curăţată. Partea finală a intervenţiei chirurgicale este reprezentată de obicei de irigarea cu lichid antiseptic pentru îndepărtarea resturilor de bacterii şi favorizarea vindecării. Gingiile sunt apoi suturate cu fire subţiri care vor fi menţinute timp de 5-10 zile. Imediat după procedură gingiile vor fi mai sensibile, dar reducerea adâncimii pungilor parodontale va fi semnificativă şi se va realiza o îmbunătăţire importantă a stării dinţilor şi gingiilor.
Adiţia osoasă Adiţia osoasă este adesea asociată cu restaurările dentare de tipul punţilor şi implanturilor dentare.În majoritatea cazurilor, succesul unei manevre restaurative poate depinde de înălţimea, adâncimea şi lăţimea osului maxilar la locul implantului. Când osul maxilar este redus sau a suferit retracţii semnificative, el reprezintă o fundaţie instabilă, nu poate susţine implanturile dentare şi este recomandată efectuarea unei proceduri de adiţie osoasă pentru a se putea realiza restaurarea propusă. Câţiva dintre factorii majori care pot afecta volumul oaselor maxilare sunt:
Indicaţiile adiţiei osoase: Adiţia osoasă este o procedură cu rată ridicată de succes în cele mai multe cazuri. Este de asemenea o alternativă de preferat absenţelor dentare, a dinţilor cu afecţiuni sau a diformităţilor dentare. Adiţia osoasă poate să îmbunătăţească înălţimea sau lăţimea osului maxilar şi poate umple spaţiile şi defectele din os. În esenţă, sunt două moduri fundamentale prin care adiţia osoasă poate favoriza starea de sănătate şi stabilitatea dinţilor: Stabilizarea maxilarelor – Adiţia osoasă stabilizează şi favorizează restaurarea bazei osoase pentru chirurgia reparatorie sau implantologie. Se pot corecta deformările osoase prin restructurarea osului astfel încât să ofere susţinerea adecvată. Păstrarea dimensiunilor crestei alveolare – adiţia osoasă poate fi folosită pentru limitarea sau prevenirea retracţiei osoase apărute în urma extracţiei dentare, bolii parodontale sau a altor procese invazive
Examinarea orală Iniţial, dentistul va examina cu atenţie zona afectată, pentru a evalua starea generală a dinţilor şi gingiilor. Dacă este prezentă boala parodontală sau dinţii adiacenţi nu se află într-o stare bună, aceşti factori vor fi corectaţi înainte de începerea procedurii de adiţie osoasă. Dentistul va recomanda de asemenea şi o radiografie panoramică pentru a evalua cu precizie dimensiunile osului existent. Ocazional, se poate recomanda o tomografie computerizată pentru a evalua starea oaselor maxilare. În funcţie de rezultatele examinării, dentistul poate efectua şi o explorare sub anestezie a gingiilor pentru a determina ce tip şi ce cantitate de os este necesară.
Ce implică adiţia osoasă? Deoarece există mai multe tipuri de os artificial ce poate fi adăugat, dentistul va determina care din ele sunt potrivite pentru situaţia dumneavoastră. Adiţia de os autogen – ce este prelevat din corpul pacientului respectiv (de obicei din zona posterioară a mandibulei sau din bărbie) Adiţie de os alogen – ce foloseşte os prelevat de la cadavre sau os sintetic . Adiţia de os xenogen – utilizează osul de bovine. Obţinerea rezultatelor după o procedură de adiţie osoasă poate dura câteva luni. În timpul intervenţiei, dentistul va anestezia local zonele de prelevare a osului şi zonele de extracţie. Se va efectua o incizie mică la locul de plasare a noului os şi acesta va fi fixat prin ancorare. Ocazional, se poate utiliza o membrană sintetică pentru a acoperi noul os. Această membrană are scopul de a preveni invazia bacteriană şi a ţesuturilor moi şi de a susţine creşterea osului nou. Procedura nu necesită supraveghere medicală pe timpul nopţii şi vi se vor furniza instrucţiuni clare cu privire la îngrijirea postoperatorie. Dentistul va prescrie medicamente de prevenire a infecţiilor, disconfortului şi tumefierii zonei respective.
Implanturile dentare Implanturile dentare sunt un mod excelent de înlocuire a dinţilor lipsă şi de a oferi o soluţie de fixare a protezelor parţiale sau totale mobile. Implanturile furnizează un excelent suport şi stabilitate pentru aceste tipuri de lucrări dentare. Implanturile dentare sunt rădăcini şi bonturi protetice artificiale, (de obicei confecţionate din titan) care sunt plasate de către dentist, printr-o procedură chirurgicală, în oasele maxilarului superior sau inferior. Dinţii ce se ataşează implanturilor au un aspect foarte natural şi cel mai frecvent îmbunătăţesc sau restaurează complet zâmbetul pacientului. Implanturile dentare sunt foarte rezistente, stabile şi durabile şi vor dura mulţi ani, însă ocazional, pot necesita o reîntărire sau înlocuire datorate uzurii normale.
Indicaţii pentru implanturi dentare:
Ce implică obţinerea unor implanturi dentare? Procedura de obţinere a unor implanturi dentare necesită un număr de şedinţe de tratament pe parcursul câtorva luni. Pentru a determina spaţiul şi oferta osoasă şi gingivală disponibile pentru implanturi se vor face radiografii şi se vor amprenta maxilarele. Implanturile se plasează în os sub anestezia locală a zonei respective şi ele vor fi lăsate să se vindece şi să se integreze la locul respectiv timp de şase luni. După trecerea perioadei de vindecare, se vor confecţiona dinţii artificiali şi se vor fixa pe bonturile implanturilor. Deoarece sunt necesare mai multe adaptări ale dinţilor artificiali, este posibil ca acestea să fie făcute pe parcursul a mai multor şedinţe de tratament. După perioada de vindecare, dinţii artificiali sunt ferm ataşaţi implanturilor, furnizând confort şi stabilitate excelentă pacientului. La finalul tratamentului veţi primi instrucţiuni precise cu privire la îngrijirea implanturilor, igienizarea cavităţii orale, obiceiurile alimentare şi vizitele regulate de control, care vor ajuta la prelungirea perioadei de viaţă a noilor dumneavoastră implanturi.
|